Linia 507. Mărășești - Panciu
Ultima actualizare: 5.11.2010, 04:23.
(139 poze)
Linia de cale ferată Mărăsesti - Panciu este prima linie construită în Vechiul Regat de către o antrepriză privată. La începutul anului 1900, arh. Nicolae Gabrielescu înfiintează ,,Societatea Anonimă Vrancea", cu scopul construirii acestei linii. La 10 octombrie 1900, societatea înainta Ministerului Lucrărilor Publice memoriul privind construirea liniei de 18 km, cu ecartament normal, ce urma a lega Panciul de Mărăsesti. S-a considerat că linia ar putea deservi câteva mii de locuitori ai localitătilor situate de-a lungul traseului, dar ar servi si la transportul lemnului si, mai ales, al vinului din bogatele podgorii pentru care zona Panciului era - si este si acum - recunoscută. Astfel, la 30 noiembrie 1900, linia este concesionată prin decretul regal nr. 4158. Nu voi insista asupra istoriei acestei linii, pentru aceasta existând deja un site foarte bine pus la punct, www.liniavinului.uv.ro, unde se găsesc informatii detaliate despre ,,liniile vinului" din podgoriile Vrancei, însotite si de fotografii de epocă din vremurile de glorie ale acestor sectii.
La inaugurare, sectia avea următoarele statii (după iesirea din statia Mărăsesti): Crucea de Jos, Răzoare, Diocheți si Panciu. În anul 1923, după reconstructia întregului complex feroviar (distrus de bombardamente în anul 1917), a fost înfiintată halta Mărăsesti S.A.V. (devenită Vrancea după răscumpărarea linie de către stat în 1936), la 1 km distantă de Mărăsesti. Deasemenea, după răscumpărarea liniei de către stat a mai fost înfiintată si halta Viile Putnei h..
Astăzi, la 110 ani de la inaugurare, linia 507, după cum a fost ea numerotată în lista sectiilor C.F.R., aproape a fost uitată. Traficul de marfă a fost oprit de câtiva ani. Zilnic, doar un automotor mai trece, la ceas de seară, formând singura pereche de trenuri ce popesete în Panciu. El mai opreste doar la Diocheti, în naveta lui zilnică între Mărăsesti si Panciu, celelalte statii de pe traseu fiind demult închise si furate cărămidă cu cărămidă (necunoscătorii nu le vor putea identifica în teren decât foarte greu). Nici soarta celor 2 statii deschise traficului de călători nu este foarte bună: statia Diocheti a fost vândută de Regionala Galati, devenind locuintă particulară, iar statia Panciu este închisă si fără personal de deservire. Astfel, intrarea si iesirea din Gara Panciu se fac numai după ce seful de tren verifică si actionează macazele si barierele de la intrarea în statie.
Pe data de 2.04.2010, împreună cu Cristi CFR, am făcut o mică excursie pe această sectie. La acel moment, orarul perechii de trenuri de Panciu era următorul:
→P 6586 Tecuci (16:43) - Cosmesti (sosire 16:52, plecare 16:53) - Gral. Eremia Grigorescu (sosire 16:59, plecare 17:00) - Mărăsesti (sosire 17:12, plecare 17:29) - Diocheti hc. (sosire 17:45, plecare 17:46) - Panciu (18:00)
→P 6587 Panciu (18:08) - Diocheti hc. (sosire 18:16, plecare 18:17) - Mărăsesti (sosire 18:33, plecare 18:45) - Gral. Eremia Grigorescu (sosire 18:54, plecare 18:55) - Cosmesti (sosire 19:01, plecare 19:02) - Tecuci (19:12):
Desi tronsonul Tecuci - Mărăsesti face parte din sectia 507, dar având în vedere că trenurile spre Panciu se formează din statia Tecuci (unde se află depoul ce asigură automotoarele necesare), voi începe cu câteva poze din statia Tecuci. Am ajuns în Tecuci cu trenul R 661 (Bucuresti Nord - Iasi), cu ~ 20 de minute înaintea plecării trenului P 6586, ce avea să ne ducă la Panciu, la timp pentru a prinde automotorul 77-0980-1 iesind din depou si mergând spre gară:
O fi bine ,,în libertate"? Cu sigurantă e mai bine decât după gardul depoului, nu? 77-0922-3 a rămas în depou la acea oră:
Ca fapt divers, Depoul Tecuci este prevăzut inclusiv cu placă turnantă si remiză circulară pentru automotoare (!), detinând si un parc important numeric de automotoare Malaxa 700, 900 si LVT+LVS... din care mare parte stă la gard cu diverse defecte.
65-1132-3 duce R 661 mai departe, spre Iasi:
În fata Gării Tecuci se găseste ,,Monumentul ceferistilor căzuti pentru patrie" în primul Război Mondial:
Pe una din liniile gării, un WPZ de linie simplă, fără vreun număr vizibil, produs în 1968, asteaptă vremuri mai bune:
Între timp, 980 este deja la linia 1, pregătit să plece spre Panciu. Automotorul (ca si 922 din depou) a parcurs multi kilometri la viata lui si a trecut prin multe. A fost modernizat recent la MARUB, primind un nou motor Volvo, cutie de viteze automată si computer de bord. Astfel, după multi ani de ,,alergat" pe liniile din Banat, 980 si 922 descoperă acum si liniile din sudul Moldovei.
Trenul pleacă la ora 16:43 din Tecuci, având la bord în jur de 20 de călători, din care doar 2 vor continua drumul până la Panciu. Ajungem în Mărăsesti fără întârziere, la 17:12...
... la timp pentru a se întâlni cu 40-0818-1, ce trage P 5312 (Ghimes - Buzău) si mai aduce vreo 3 călători pentru ,,motorul" de Panciu:
Fix la 17:29 ne punem în miscare:
După ce iesim din statie si ne înscriem pe linia 507, facem aproape o întoarcere fată de statia Mărăsesti:
Acesta ar fi trebuit să fie un canal al Siretului, care ar fi putut prelua viiturile produse... ca orice investitie a ,,Epocii de Aur", si acest canal a fost abandonat (desi era aproape finalizat în 1989), fiind supus furturilor si distrugerilor. Pentru realizarea lui au fost efectuate lucrări complexe în zonă, fiind inclusiv construit un pod nou pentru calea ferată Mărăsesti - Panciu (voi reveni asupra acestui pod spre sfârsit):
După ,,bucla" făcută putem vedea, din nou, gara din Mărăsesti:
După o curbă la dreapta lăsăm în urmă mausoleul de la Mărăsesti si începem să parcurgem podgoriile:
Câteva sine demontate amintesc de noul racord (spre noul pod), ce urma să traverseze canalul si sa intre în gară prin capătul opus. În urmă cu câtiva ani, după cum putem vedea în acest site, o parte din linia de pe racord mai era montată. Acum nu mai e.
Continuăm spre Diocheti:
Între timp, ajungem în fosta statie Crucea de Jos. În anul 2006, un perete al - de acum - fostei statii încă mai exista (vezi acest link). Acum, doar urmele terasamentului si fundatiile clădirilor mai amintesc de statia ce avea, în vremurile ei bune, 3 linii:
Urcăm mai departe, trecând cu 10 km/h prin dreptul unei treceri la nivel nepăzite:
De la depărtare se zăreste statia Diocheti hc.. Haltă de călători doar cu titulatura... clădirea a fost vândută si este locuintă privată. Nu există picior de angajat C.F.R. în această statie... de fapt, sectia nu mai are niciun angajat să o deservească, totul este închis.
Stăm în jur de un minut la Diocheti, cât să ne salute (făcându-ne cu mâna) proprietarul gării ajunsă locuintă (din păcate, el nu apare în poze), după care plecăm mai departe:
Ajungem repede la Panciu. Cum semnalizarea a fost oprită în 2003 si demontată complet în 2006, iar personal de deservire nu există în statia Panciu, automotorul opreste în locul unde se afla semnalul de intrare, înainte de macaz, pentru a permite sefului de tren să coboare si să meargă si să inspecteze macazele si linia, schimbând macazul dacă este necesar. După aceste verificări, el dirijază trenul spre gară. Din această cauză, viteza maximă este de 35 km/h pe linie directă si 15 km/h pentru abătută.
Prin multe a trecut gara din Panciu la viata ei... prima clădire a fost distrusă de bombardamente în Primul Război Mondial (ca aproape tot Panciul). A doua clădire a fost distrusă de un cutremur în 1940 (desigur, cu tot cu localitate, Panciul fiind primul oras româneasc distrus integral de un cutremur) si reconstruită între 1941 si 1943.
Ce nu au distrus un război mondial si 45 de ani de comunism au distrus cu bună stiintă cei de la C.F.R. în doar câtiva ani... clădirea este în paragină, nu s-a mai trecut prin ea din 2008 (mersul trenurilor 2008-2009 este încă afisat). Geamurile au fost sparte, iar păritle mici încep să fie furate. Probabil în câtiva ani, această gară va fi pierdută pe vecie, la fel ca ,,sora" ei mai mică de la Crucea de Jos.
Oferim putină atentie si vedetei zilei, automotorul 77-0980-1. Din câte am înteles, acesta nu era o prezentă obisnuită a sectiei, însă cu o zi înainte (adică pe 1 aprilie), automotorul seria 700 rămăsese defect la Panciu si fusese dus înapoi la Tecuci tras de un LDH. O fi fost sau nu păcăleală, asta nu am cum să o stiu.
Cum pozam noi micul vehicul pe două osii, mă trezesc strigat de undeva de pe rampa (mă rog, fosta rampă) gării. Cum eu eram sigur că nimeni nu mă cunoaste pe aici si că urechile îmi joacă feste, am continuat să-l pozez pe 980:
Totusi, întorc capul spre rampă, curios cine mă tot strigă... astfel, ne-am întâlnit chiar cu Cătălin Pavel, care ne-a confirmat că automotorul seria 900 nu face parte din ,,peisajul" obisnuit al gării. Multumită lui, am pornit pe drumuri uitate spre fosta haltă Viile Putnei. Este destul de greu să ajungi acolo înaintea automotorului. Dealtfel, timpul de parcurs al trenului între Panciu si Mărăsesti - ~ 30 de minute - este inferior timpului de parcurs al traseului cu masina personală (să nu mai zic de duba de maxi-taxi ori autobuz). Drumul este serpuit, îngust (deci ai toate sansele să mergi 10 km în urma unui tractor, fără posibilitate de depăsire din cauza traficului de pe sens opus ori a curbelor) si ocolit, astfel că o eventuală revitalizare a traficului feroviar (mai ales prin închirierea sectiei unui operator privat) ar putea fi făcută cu succes. Privim spre Mărăsesti:
Si pasionatii altor mijloace de transport (dotati si cu aparate foto profesionale si obiective pe măsură) au un loc destul de bun pentru fotografii în această zonă:
Privim spre Panciu. Vedeti automotorul care se apropie?
Dacă nu l-ati văzut, priviti mai cu atentie:
Si vine, vine...
... si trece grăbit pe lângă noi, ridicând praful de pe trecerea la nivel:
Urcăm în masină si pornim spre Mărăsesti. Trecem si pe lângă podul nou:
După cum spuneam la început, acest pod nu a fost niciodată folosit. Noul racord (marcat cu culoarea rosie) urma să racordeze linia la capătul opus al statiei Mărăsesti. Desi investitia a fost finalizată aproape complet, ea nu a fost pusă niciodată în exploatare. Linia - montată pe aproape toată lungimea noului racord - a fost furată bucată cu bucată, elementele mari (precum sinele) fiind, până la urmă, demontate de către C.F.R. S.A.. În această imagine din satelit, obtinută cu ajutorul programului Google Earth, se poate observa racordul nou, acum desfiintat complet, dar si traseul actual, acesta din urmă fiind marcat cu culoarea albastră.
Ajungem în gară cu vreo 5 minute după automotor, care asteaptă linistit să plece spre Tecuci:
Soseste IC 557 de la Bucuresti Nord pentru Bicaz, în frunte cu locomotiva 91 53 0476 692-5:
Tragem linie peste această zi frumoasă de aprilie (zi cu semnificatie religioasă foarte importantă, Vinerea Mare) cu un superb apus de Soare:
În încheiere, nu ne rămâne decât speranta, că doar ea moare ultima (desi, în cazul Căilor Ferate Române, ea este deja în moarte clinică), că cineva din Ministerul Transporturilor sau vreun operator privat va realiza potentialul aceste linii (dar si a multor alte sectii în aceeasi situatie) si o va salva de la distrugere, atât timp cât mai este ceva de salvat.
Vă multumesc pentru răbdare,
Dragos Anoaica