Pagina principală

Infrastructură si reportaje

    La 22 km de orasul Covasna se găseste localitatea Comandău, aflată la o altitudine de 1030 m. Comuna se găseste în depresiunea omonimă din Muntii Bretcu  si este străbătută de râul Bâsca Mare. Istoaria localitătii începe cu cea a căii ferate înguste. Astfel, în 1870, David Horn cumpără de la Zathurecky Gyula, prorpietarul întinselor păduri din zonă, tot materialul lemnos.

    Calea Ferată Forestieră (CFF) Comandău, având un ecartament de 760 mm, urma să asigure transportul lemnului din zona Comandăului până în orasul Covasna (unde lemnul urma să fie încărcat în vagoane de cale normală). În 1882 încep lucrările de constructie a căii ferate ce urma să ajute la exploatarea lemnului din zonă, la putin timp după aceea apărând si satul Comandău. Având în vedere diferenta de nivel dintre cele două localităti, în 1886 Horn îi cere inginerului Emil Lux să construiască un plan înclinat în zona Văii Zânelor pentru a putea finaliza legătura feroviară între Comandău si Covasna. Lucrarea este finalizată si pusă în functiune în 1889, însă inaugurarea ei are loc abia un an mai târziu. Planul înclinat era format din 2 platorme cu lungimea de 6 metri si lătimea de 3 metri, legate între ele cu un cablu de otel cu diametrul de 28 mm. Astfel, cele 2 platforme parcurgeau 1236 m, pe o linie cu ecartamentul de 1450 mm, diferenta de nivel între cele două statii (cea de la bază si cea din vârf) fiind de 327 m. Utilizarea sistemului era foarte simplă: platforma care pleca încărcată de la statia superioară era mai grea decât cea ce urca vagoanele goale, astfel că o trăgea pe aceasta din urmă. La jumătatea distantei exista o ,,cruce" astfel că cele doua platforme nu se ciocneau, ci treceau una pe lângă cealaltă. La baza planului înclinat exista un mic triaj, unde erau formate garnituri ce transportau lemnul până la Gara Covasna, unde acesta era încărcat în vagoane de cale normală. Distanta parcurcursă de CFI de la Comandău la Covasna era (si este) de doar 10 km, spre deosebire de drumul de acces, lung de 22 km.

    Planul înclinat a functionat neîntrerupt până în 1995, la începuturile sale asigurând si transport ocazional de călători (a fost interzis mai târziu din motive de sigurantă). În 1995, o furtună puternică a culcat la pământ multi copaci din pădurile Covasnei, însă planul înclinat nu a fost grav avariat si a fost repus în functiune. În 1997, la 17 mai, un incendiu a mistuit statia superioară, ce a fost apoi reconstruită si planul înclinat a fost repus în functiune. În 1999 întreaga retea de linii înguste rămasă în functiune a fost trecută în conservare. De atunci activitatea exploatărilor forestiere din zonă a fost redusă, transportul materialului lemnos făcându-se exclusiv cu mijloace auto.

    După trecerea în conservare, retaua de linii înguste, ce odinioară se întindea pe zeci de kilometri prin pădurile din jurul Comandăului, a fost lăsată pradă naturii si hotilor. Astfel, portiuni însemnate au fost avariate de viituri (inclusiv podetul de la baza planului înclinat), iar piesele mici si, pe alocuri, chiar zeci de metri de sină au fost furate fără jenă si vândute la fier vechi. Ocazional, la Zilele Comandăului (în jurul zilei de 1 august) circulă ,,mocănite" în scop turistic.

    La 10 ani de la închiderea CFF, pe 2 august 2009, am pornit în excursie la Comandău... În jurul orei 12 (deh, în România nu există autostrăzi) am ajuns la Covasna, unde am intrat pe drumul de pământ ce urma să ne ducă la Comandău. De la Institutul de Cardiologie din Covasna, calea ferată îngustă merge de-alungul drumului, străbătând si zona de campare amenajată în zonă. După aproape 2 km ajungem la triajul de la baza planului înclinat. Acolo se află câteva vagoane vechi pentru transportul lemnului, dar si trei vagoane de călători cumpărate de Consiliul Judetean Covasna, pentru un eventual tren turistic. Toate vagoanele sunt în stare destul de proastă, multe componente fiind furate sau vandalizate.

Primul vagon întâlnit are numărul 70 53 25-20 028-9:

Pe cel de-al doilea vagon nu se mai distigea numărul:

Al treilea vagon are numărul 70 53 25-20 034-7:

Iată rampa pe care au fost descărcate vagoanele:

În celălalt capăt al triajului se găsesc câteva vagoane de tip Rgkmm ale I.F.E.T. Târgu Secuiescu, care probabil exploata linia.

Rgkmm 05:

Rgkmm 06:

Rgkmm 13:

Rgkmm 15:

La capătul triajului este iesirea din zona administrativă a orasului Covasna. Observati indicatorul scris în română si maghiară, de parcă loclitătile unguresti din apropierea granitei cu România ar avea si ele indicatoare scrise în română.

Să aruncăm o privire si spre fostul plan înclinat... podetul ce lega triajul de statia inferioară a planului înclinat a fost distrus de viitură, accesul fiind imposibil. Astfel, tot ce am putut face a fost să fac câteva fotografii dinaintea fostului podet:

RESICTZA 1903:

Macazele si incrucisările sunt oarecum functionale. Zic ,,oarecum" pentru că au nevoie de o curătare de pământ si praf pentru a functiona în conditii de sigurantă. Partea frumoasă e că pământul de deasupra lor le protejază de furturi.

În zonă există si un canal de revizie, în care e destul de usor sa cazi dacă nu esti atent. Iarba si bălăriile crescute în jur camuflează perfect această capcană pentru railfanii neatenti:

Un macaz:

RESICTZA 1890:

Si pornim la drum... drumul este neasfaltat si destul de îngust, însă permite trecerea în sigurantă a două autoturisme. Zilele Comandăului au atras multi turisti în zonă în acele zile, astfel că traficul era intens, la fel si praful ridicat în aer de către autovehicule. Am întâlnit si un microbuz al S.C. Ecosil S.R.L., care aducea călători din Covasna. Presupun că circulă ocazional, printr-o intelegere între primăriile din Comandău si Covasna. În fine, parcurgem drumul de pământ (dar destul de neted), astfel că după 20 de kilometri ajungem la Comandău. În apropierea Comandăului, CFF merge de-alungul străzii, fiind acoperită pe alocuri de pământ si pietris pentru a facilita traficul auto.

În vederea reintroducerii traficului pe linia Covasna - Comandău (intr-un viitor îndepărtat, după cum se prezintă lucrurile), Consiliul Judetean a mai achizitionat si două locomotive Diesel hidraulice cu motoare de 450 CP, tot de la Târgu Mures. Acestea au numerele 87-0003-1 si 87-0007-2 si au fost fabricate în 1966 si, respectiv, 1967, initial fiind echipate cu motoare de 350 CP.  87-0003-1 este cea mai veche locomotivă din acestă serie care încă există. Plăcile cu numere si o serie de componente mici au fost furate începând cu 1996, când s-a trecut în conservare complexul de linii înguste din Târgu Mures. Motorul si componentele lui sunt intacte, astfel că repunerea în circulatie a locomotivelor nu ar fi foarte costisitoare. Iată cele două locomotive (nu am reusit să îmi dau seama care ce număr are), trase în apropierea gării din Comandău:

Platforme pe două osii pentru transportul bustenilor:

Un vagon G, transformat probabil în locuintă:

Cum erau Zilele Comandăului, prin grija Domnului Georg Hocevar, mocănita a pufăit anul acesta prin pădurile din jurul Comandăului. Astfel, pe un traseu de câtiva kilometri s-a circulat din oră în oră, la pretul de 8 RON pentru o călătorie dus-întors. Au fost două trenuri, unul tras de locomotiva cu abur 762-209, celălalt de o mică locomotivă Diesel de cale îngustă. Traseul era parcurs cam în 55 de minute (dus-întors), astfel că trenurile se întâlneau la statia de plecare de la Comandău. Am sosit în gară la câteva minute după ora 13. Locomotiva Diesel plecase si intrase pe o linie înfundată pentru a permite sosirea trenului tras de 762-209. După aceea a dat înapoi si si-a continuat drumul.

Am acordat apoi atentia cuvenită micutei locomotive si celor două vagoane ale ei:

Se fac câteva verificări, apoi începe manevra pentru ca locomotiva să ajungă în capătul trenului. Vagoanele sunt împinse în lina curentă, iar locomotiva intră pe linia înfundată:

Vagoanele sunt împinse manual înapoi în gară (nu am poze... că am pus si eu mâna), apoi locomotiva se întoarce si ea:

La capătul liniei înfundate se află rampa pe care a fost descărcat materialul rulant:

Locomotiva merge spre vagoane, care merg la vale, fiind frânate cu frâna de mână:

Aruncăm o privire către depou. Una dintre linii prezintă şi un canal pentru verificări:

În gară există şi un trailer cu platforme pe două osii pentru transportul lemnului si a altor materiale, dotate cu fârnă de mână. Practic, sunt asemănătoare cu cele ruginite de lângă locomotive, însă sunt proaspăt renovate de uzinele din Brad (S.C. Calea Ferată Îngustă S.R.L.).

Nu putea să lipsească plăcuta lui Georg Hocevar de pe vagonul acoperit din compunera trenului tras de 762-209:

Între timp, locomotiva se cuplează la cele două vagoane. Dl. Hocevar aruncă cenusa din locomotivă:

Se face ora 14... si ne punem în miscare:

Nu mergem mult, deorece locomotiva Diesel nu se întorsese, astfel că ne-am oprit la ultimul macaz din vechiul triunghi de la câteva sute de metri de depou. Aici linia se unea cu o alta care venea din sat (probabil cea dinspre Covasna):

În Comandău nicio companie de telefonie mobilă nu are vreo antenă, astfel că orice telefon mobil este la fel de util precum o cărămidă în buzunar. Asta face Comandăul un loc perfect pentru o vacantă departe de grijile de zi cu zi. Tot din cauza asta, locomotiva cu abur ne-a lăsat acolo si a plecat mai departe...

Ne uitam putin la infrastructura din zonă:

După vreo 25 de minute se întoarce locomotiva cu abur împreună cu vagonul atasat locomotivei Diesel:

Vagonul e împins pe linia din triunghi si lăsat acolo:

Ne punem din nou în miscare si intrăm în pădure. Peisajul e superb, regret că nu m-am oprit prin diverse locuri să fac mai multe poze.

Ne apropiem de locomotiva Diesel...

... aceasta era deraiată serios, se lucra la repunerea ei cu toate mijloacele (din păcate rudimentare) avute la dispozitie:

Prin urmare trebuie să facem cale întoarsă:

Urcăm, suntem taxati cu jumătate de pret (că doar mersesem jumătate de drum) si o luăm înapoi, împinsi de locomotivă:

Ajungem la ora 15 în Comandău, iar 10 minute mai târziu plecăm din nou la drum:

Ajungem iar la triunghi. Am mai stat 10 minute, până ce locomotiva Diesel s-a întors:

Este cuplata la vagonul ei...

Vagonul este împins putin, astfel încât macazul să fie eliberat si să permită plecarea celuilalt tren:

Plecăm:

Trecem peste un alt macaz, din care se desprinde o linie ce traversează râul Bâsca Mare (Oare asta să fie linie spre Covasna? Sau cea de la triunghi? Sau ambele?):

Câtiva copii ne fac cu mâna si ne salută (sau ne înjură?) pe ungureste. De fapt, 90% din călători vorbesc EXCLUSIV în limba maghiară... să vedeti ce plăcere e să le spui că au de plată 8 RON, când ei nu vorbesc română, desi fac pariu că în acte sunt cetăteni români.

Ne continuăm drumul:

Locomotiva pufăie în continuare prin pădurile Comandăului, oarecum de-alungul râului Bâsca Mare. Întâlnim si un cioban cu o turmă de oi.

Ne oprim câteva minute:

Apoi locomotiva e legată cu un cablu de vagoane, astfel că, în timp ce locomotiva merge pe o linie, vagoanele sunt trase pe o altă linie, pentru a permite mutarea locomotivei în celălalt capăt al trenului:

Locomotiva este apoi manevrată si cuplată la celălalt capăt al trenului:

Aruncăm o privire si la infrastructura din zona bifrucatiei... ambele linii se termină brusc, sina fiind furată pe protiuni însemnate. Portiunea pe care am mers a fost renovată de curând. Au fost refăcute si reconsolidate portiunile avariate de viituri si au fost puse suruburi noi in locul celor furate. Să sperăm că aceste lucrări vor rezista si că vor fi redeschise si portiunile acum închise.

Linia pe care am venit si pe care vom pleca în scurt timp:

Si plecăm înapoi:

Si intrăm din nou în curtea fostei fabrici de prelucrare a lemnului din Comandău:

Locomotiva Diesel ajunsese între timp în gară, apoi a fost dusă în zona celor două L45H. Ziua ei de lucru se încheiase.

Trenul se opreste în zona liniei înfundate, unde se află rampa de descărcare:

Locomotiva este apoi decuplată pentru a intra pe linia înfundată. Manevra are ca scop aducerea locomotivei în fata trenului. Macazul nu se lasă schimbat usor, astfel că prima încercare e fără succes. Abia la a doua locomotiva schimbă linia.

Locomotiva ajunge pe linia în cauză:

Odată recuplată locomotiva, ciclul se reia. Am încheiat astfel excursia la Comandău (Bucurestiul e cam departe) la ora 16:20.

Foto & text: Dragos Anoaica